încocleți definitie

credit rapid online ifn

ÎNCOCLEȚÍ vb. IV. v. încocleța. verb tranzitivîncocleți

încoclețí v. a se încinge: mi se încocleți o luptă ISP. [V. cocleț: metaforă luată din tehnica țesutului și analogă cu sinonimul încăierà]. verb tranzitivîncocleți

credit rapid online ifn

încoclețésc v. tr. (d. cocleț). Înod în cît [!] să formeze coclețĭ: un fir încoclețit. V. refl. Mă înod formînd coclețĭ. Fig. Mă aprind, mă încing: lupta se încoclețise. verb tranzitivîncoclețesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîncocleți

încocleți   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)încocleți încoclețire încoclețit încoclețind singular plural
încoclețind încoclețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încoclețesc (să)încoclețesc încoclețeam încocleții încoclețisem
a II-a (tu) încoclețești (să)încoclețești încoclețeai încoclețiși încoclețiseși
a III-a (el, ea) încoclețește (să)încoclețeai încoclețea încocleți încoclețise
plural I (noi) încoclețim (să)încoclețim încoclețeam încoclețirăm încoclețiserăm
a II-a (voi) încoclețiți (să)încoclețiți încoclețeați încoclețirăți încoclețiserăți
a III-a (ei, ele) încoclețesc (să)încoclețească încoclețeau încocleți încoclețiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z