ÎNCLICHETÁ vb. I. tr. A imobiliza un mecanism într-o anumită poziție. [< fr. encliqueter]. verb tranzitivînclicheta
ÎNCLICHETÁ, înclichetez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A imobiliza un mecanism într-o anumită poziție. – Din fr. encliqueter. verb tranzitivînclicheta
înclicheta | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)înclicheta | înclichetare | înclichetat | înclichetând | singular | plural | ||
înclichetând | înclichetați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | înclichetez | (să)înclichetez | înclichetam | înclichetai | înclichetasem | |
a II-a (tu) | înclichetezi | (să)înclichetezi | înclichetai | înclichetași | înclichetaseși | ||
a III-a (el, ea) | înclichetează | (să)înclichetai | înclicheta | înclichetă | înclichetase | ||
plural | I (noi) | înclichetăm | (să)înclichetăm | înclichetam | înclichetarăm | înclichetaserăm | |
a II-a (voi) | înclichetați | (să)înclichetați | înclichetați | înclichetarăți | înclichetaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | înclichetează | (să)înclicheteze | înclichetau | înclichetară | înclichetaseră |