ÎNCIRIPÁ vb. I v. înfiripa. verb tranzitivînciripa
înciripare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | înciripare | înciriparea |
plural | înciripări | înciripările | |
genitiv-dativ | singular | înciripări | înciripării |
plural | înciripări | înciripărilor |