închipurlui | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)închipurlui | închipurluire | închipurluit | închipurluind | singular | plural | ||
închipurluind | închipurluiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | închipurluiesc | (să)închipurluiesc | închipurluiam | închipurluii | închipurluisem | |
a II-a (tu) | închipurluiești | (să)închipurluiești | închipurluiai | închipurluiși | închipurluiseși | ||
a III-a (el, ea) | închipurluiește | (să)închipurluiai | închipurluia | închipurlui | închipurluise | ||
plural | I (noi) | închipurluim | (să)închipurluim | închipurluiam | închipurluirăm | închipurluiserăm | |
a II-a (voi) | închipurluiți | (să)închipurluiți | închipurluiați | închipurluirăți | închipurluiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | închipurluiesc | (să)închipurluiască | închipurluiau | închipurluiră | închipurluiseră |