încețéz v. tr. Umplu de ceață: zarea s´a încețat. – Și încețoșez: ochiĭ mi-ĭ încețoșa (CL. 1922, 370). temporarîncețez
ÎNCETÁ, încetez, vb. I. Intranz. și tranz. A se opri dintr-o acțiune, a nu mai continua o acțiune. ◊ Expr. A înceta din viață = a muri. [Prez. ind. și: (reg.) încét] – Lat. *quetare (= quietare). verb tranzitivînceta
încetà v. 1. a nu mai continua; 2. a se sfârși: a încetat din vieață. verb tranzitivîncetà
1) încetéz v. intr. (d. încet). Nu maĭ continuŭ [!], contenesc, stîmpesc, tinchesc: ploaĭa a încetat de tot saŭ puțin. Încetez din viașă, mor. V. tr. Opresc, sfîrșesc: încetez vorba, acțiunea. verb tranzitivîncetez
2) încetéz v. tr. (d. ceată; vsl. četati sen, a se înceta). Vechĭ. Bag în ceată. V. refl. Mă bag în ceată, mă asociez. – Și încitez și încitesc. verb tranzitivîncetez