încetățenire definitie

credit rapid online ifn

încetățeníre s. f., g.-d. art. încetățenírii; pl. încetățeníri substantiv femininîncetățenire

ÎNCETĂȚENÍRE, încetățeniri, s. f. Acțiunea de a (se) încetățeni. – V. încetățeni. substantiv femininîncetățenire

credit rapid online ifn

încetățení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetățenésc, imperf. 3 sg. încetățeneá; conj. prez. 3 încetățeneáscă verb tranzitivîncetățeni

încetățenì v. a da drepturile de cetățean. verb tranzitivîncetățenì

ÎNCETĂȚENÍ, încetățenesc, vb. IV. 1. Tranz. A acorda cuiva o cetățenie; a indigena. 2. Refl. Fig. A se înrădăcina, a se statornici. – În + cetățean. verb tranzitivîncetățeni

încetățenésc v. tr. Fac cetățean, naturalizez, împămîntenesc. V. refl. Mă naturalizez. Fig. Mă răspîndesc, intru în obiceĭ: obiceiu de a bea ceaĭ se încetățenise între eĭ. verb tranzitivîncetățenesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîncetățenire

încetățenire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încetățenire încetățenirea
plural încetățeniri încetățenirile
genitiv-dativ singular încetățeniri încetățenirii
plural încetățeniri încetățenirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z