împăturire definitie

!împăturíre s. f., g.-d. art. împăturírii; pl. împăturíri substantiv femininîmpăturire

ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. Acțiunea de a împături. [Var.: împăturáre s.f] – V. împături. substantiv femininîmpăturire

împắtur și -ésc, a -í v. tr. (d. pătură). Așez, strîng în păturĭ, vorbind de pînză, hîrtie ș. a. – Și păturesc: păturindu-șĭ fusta (Sadov. VR. 1911, 1, 14). În Trans. și a împătura, împătur și -éz. verb tranzitivîmpătur

!împăturí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc, imperf. 3 sg. împătureá; conj. prez. 3 să împătureáscă verb tranzitivîmpături

ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pătură. verb tranzitivîmpături

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmpăturire

împăturire		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	împăturire	împăturirea
nominativ-acuzativ	plural	împăturiri	împăturirile
genitiv-dativ	singular	împăturiri	împăturirii
genitiv-dativ	plural	împăturiri	împăturirilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z