împoncișat definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeîmponcișat
- Vezi aici mai multe rimeîmponcișat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîm
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîmp
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cușat
ÎMPONCIȘÁT, -Ă, împoncișați, -te, adj. (Înv.) Așezat ponciș; încrucișat. – V. împoncișa. adjectivîmponcișat
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd verb tranzitivîmponcișa
împoncișà v. a întoarce (în direcțiunea opusă): un turc împoncișă sulița asupra lui BĂLC. verb tranzitivîmponcișà
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș. verb tranzitivîmponcișa
împoncișéz v. tr. (d. ponciș). Întorc contra: a împoncișa ochiĭ, sulița asupra cuĭva. V. refl. Mă opun (Vechĭ). Mă uĭt ponciș: a te împoncișa la cineva. – Vechĭ și ponc-. verb tranzitivîmponcișez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmponcișat
| împoncișat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | împoncișat | împoncișatul | împoncișată | împoncișata |
| plural | împoncișați | împoncișații | împoncișate | împoncișatele | |
| genitiv-dativ | singular | împoncișat | împoncișatului | împoncișate | împoncișatei |
| plural | împoncișați | împoncișaților | împoncișate | împoncișatelor | |