împlinitór, -oáre adj. Care împlinește. S. m. Perceptor, incasator. substantiv masculin și femininîmplinitor
împlinitor m. cel ce împliniște sau execută: împlinitor de dări. substantiv masculin și femininîmplinitor
împlinitor | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | împlinitor | împlinitorul | împlinitoare | împlinitoarea |
plural | împlinitori | împlinitorii | împlinitoare | împlinitoarele | |
genitiv-dativ | singular | împlinitor | împlinitorului | împlinitoare | împlinitoarei |
plural | împlinitori | împlinitorilor | împlinitoare | împlinitoarelor |