îmbắt, a -á v. tr. (lat. *imbibito, -bibitáre, d. bíbere, a bea; sp. embeodar, pg. embebedar. – Îmbăt, îmbețĭ, îmbată; să îmbete. V. beaŭ, îmbib). Fac beat, amețesc: vinu te îmbată. Fig. Încînt, amețesc pin [!] deliciŭ: gloria te îmbată. verb tranzitivîmbăt
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte verb tranzitivîmbăta
îmbătà v. 1. a face beat; 2. a ameți; 3. a încânta, a fermeca: de line muse sufletul îmbată BOL. sufletu ’mbătat de raze și de eterne primăveri EM. verb tranzitivîmbătà
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”). verb tranzitivîmbăta
a se îmbăta turtă expr. (pop.) a se îmbăta foarte tare. verb tranzitivaseîmbătaturtă
îmbăta | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)îmbăta | îmbătare | îmbătat | îmbătând | singular | plural | ||
îmbătând | îmbătați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | îmbăt | (să)îmbăt | îmbătam | îmbătai | îmbătasem | |
a II-a (tu) | îmbeți | (să)îmbeți | îmbătai | îmbătași | îmbătaseși | ||
a III-a (el, ea) | îmbată | (să)îmbătai | îmbăta | îmbătă | îmbătase | ||
plural | I (noi) | îmbătăm | (să)îmbătăm | îmbătam | îmbătarăm | îmbătaserăm | |
a II-a (voi) | îmbătați | (să)îmbătați | îmbătați | îmbătarăți | îmbătaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | îmbată | (să)îmbete | îmbătau | îmbătară | îmbătaseră |