îmbălsămat definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeîmbălsămat
- Vezi aici mai multe rimeîmbălsămat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîm
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîmb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cumat
îmbălsămat a. 1. umplut cu aromate (spre a nu putrezi): corp îmbălsămat; 2. fig. frumos mirositor: raiul cu grădini îmbălsămate EM. adjectivîmbălsămat
ÎMBĂLSĂMÁT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care are și răspândește un miros plăcut; în care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme; parfumat, înmiresmat, miresmat. 2. (Despre cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; care este conservat prin îmbălsămare; bălsămat. [Var.: (rar) îmbălsămít, -ă adj.] – V. îmbălsăma. adjectivîmbălsămat
îmbălsăma, îmbălsămez v. t. (intl.) a omorî, a ucide. verb tranzitivîmbălsăma
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză verb tranzitivîmbălsăma
îmbălsămà v. 1. a umplea un cadavru cu aromate spre a-1 împiedica de a putrezi; 2. a răspândi un miros plăcut: florile îmbălsămează aerul. verb tranzitivîmbălsămà
ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer. verb tranzitivîmbălsăma
îmbalsaméz și îmbălsăméz v. tr. (d. balsam; it. imbalsamare, fr. embaumer). Umplu un cadavru cu substanțe aromatice ca să nu putrezească. Parfumez: florile îmbalsamează aeru. – Astăzĭ nu se maĭ îmbalsamează morțiĭ scoțîndu-li-se intestinele, ca în vechime, ci se injectează în vine niște substanțe care împedecă putrezirea, și de aceĭa e maĭ exact a zice a injecta. verb tranzitivîmbalsamez
îmbălsăméz, V. îmbalsamez. verb tranzitivîmbălsămez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmbălsămat
| îmbălsămat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | îmbălsămat | îmbălsămatul | îmbălsămată | îmbălsămata |
| plural | îmbălsămați | îmbălsămații | îmbălsămate | îmbălsămatele | |
| genitiv-dativ | singular | îmbălsămat | îmbălsămatului | îmbălsămate | îmbălsămatei |
| plural | îmbălsămați | îmbălsămaților | îmbălsămate | îmbălsămatelor | |