îmburzului | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)îmburzului | îmburzuluire | îmburzuluit | îmburzuluind | singular | plural | ||
îmburzuluind | îmburzuluiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | îmburzuluiesc | (să)îmburzuluiesc | îmburzuluiam | îmburzuluii | îmburzuluisem | |
a II-a (tu) | îmburzuluiești | (să)îmburzuluiești | îmburzuluiai | îmburzuluiși | îmburzuluiseși | ||
a III-a (el, ea) | îmburzuluiește | (să)îmburzuluiai | îmburzuluia | îmburzului | îmburzuluise | ||
plural | I (noi) | îmburzuluim | (să)îmburzuluim | îmburzuluiam | îmburzuluirăm | îmburzuluiserăm | |
a II-a (voi) | îmburzuluiți | (să)îmburzuluiți | îmburzuluiați | îmburzuluirăți | îmburzuluiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | îmburzuluiesc | (să)îmburzuluiască | îmburzuluiau | îmburzuluiră | îmburzuluiseră |