îmbrîncitúră f., pl. ĭ. Brîncă (acțiunea și modu de a îmbrînci): din doŭă îmbrînciturĭ l-a dat afară. – Și -ătură. substantiv femininîmbrîncitură
îmbrîncătură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | îmbrîncătură | îmbrîncătura |
plural | îmbrîncături | îmbrîncăturile | |
genitiv-dativ | singular | îmbrîncături | îmbrîncăturii |
plural | îmbrîncături | îmbrîncăturilor |