îmbrânceálă s. f., g.-d. art. îmbrâncélii; pl. îmbrâncéli substantiv femininîmbrânceală
ÎMBRÂNCEÁLĂ, îmbrânceli, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci. – Îmbrânci + suf. -eală. substantiv femininîmbrânceală
îmbrânceală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | îmbrânceală | îmbrânceala |
plural | îmbrânceli | îmbrâncelile | |
genitiv-dativ | singular | îmbrânceli | îmbrâncelii |
plural | îmbrânceli | îmbrâncelilor |