îmbobocire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeîmbobocire
- Vezi aici mai multe rimeîmbobocire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîm
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîmb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
îmbobocíre s. f., g.-d. art. îmbobocírii substantiv femininîmbobocire
ÎMBOBOCÍRE s. f. Acțiunea de a îmboboci și rezultatul ei. – V. îmboboci. substantiv femininîmbobocire
îmbobocí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéște, imperf. 3 sg. îmboboceá; conj. prez. 3 să îmboboceáscă verbîmboboci
îmbobocì v. a da în boboci, a începe a înflori. verbîmbobocì
ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc. verbîmboboci
îmbobocésc v. intr. Scot bobocĭ, vorbind de plante: criniĭ aŭ îmbobocit. – În Ban. împupésc. verbîmbobocesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmbobocire
| îmbobocire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | îmbobocire | îmbobocirea |
| plural | îmbobociri | îmbobocirile | |
| genitiv-dativ | singular | îmbobociri | îmbobocirii |
| plural | îmbobociri | îmbobocirilor | |