îmblătit definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeîmblătit
- Vezi aici mai multe rimeîmblătit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîm
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîmb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutit
îmblătít (înv.) s. n. adjectivîmblătit
ÎMBLĂTÍT s. n. (Înv.) Îmblătire; p. ext. timpul când se face îmblătirea. [Var.: (reg.) umblăcít s. n.] -V. îmblăti. adjectivîmblătit
îmblătí, îmblătesc, vb. tranz. – 1. A bate cerealele pentru a le scoate semințele (cu îmblăciul). 2. A trânti. 3. (refl.) A se agita, a se foi: „Se îmblătește de trăznește” (Memoria 2001: 102). – Cf. sl. mlatǐtǐ „a bate„. verb tranzitivîmblăti
îmblătí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblătésc, imperf. 3 sg. îmblăteá; conj. prez. 3 să îmblăteáscă verb tranzitivîmblăti
îmblătì v. 1. a bate cu imblăciul, a treera; 2. fig. a bate rău, [Slav. MLATITI (din MLATŬ, ciocan)]. verb tranzitivîmblătì
ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV. (Înv.) Tranz. A bate cu îmblăciul cerealele, plantele cu păstăi etc. pentru a le scoate semințele. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [Var.: (reg.) îmblăcí vb. IV] – Cf. sl. mlatĩtĩ. verb tranzitivîmblăti
îmblătésc v. tr. (vsl. mlatiti). Bat cu îmblăciu. Fig. Cĭomăgesc, ferchezuĭesc. – Și îmblăcesc și umblăcesc (d. îmblăcie, umblăciŭ). V. hondrănesc. verb tranzitivîmblătesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmblătit
| îmblătit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | îmblătit | îmblătitul | îmblătită | îmblătita |
| plural | îmblătiți | îmblătiții | îmblătite | îmblătitele | |
| genitiv-dativ | singular | îmblătit | îmblătitului | îmblătite | îmblătitei |
| plural | îmblătiți | îmblătiților | îmblătite | îmblătitelor | |