zăvelcúță (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcúței; pl. zăvelcúțe substantiv femininzăvelcuță
ZĂVELCUȚĂ, zăvelcuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zăvelcă. – Zăvelcă + suf. -uță. substantiv femininzăvelcuță
zăvelcuță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zăvelcuță | zăvelcuța |
plural | zăvelcuțe | zăvelcuțele | |
genitiv-dativ | singular | zăvelcuțe | zăvelcuței |
plural | zăvelcuțe | zăvelcuțelor |