zárzără f., pl. e (ngr. zérzalon, zerdali, d. turc. pers. zerdalu, prună galbenă [pers. zerd, galben, și alu, prună]; bg. zárzala. V. zerdiceaf). Mold. Munt. est. Poama zarzăruluĭ. Trans. Corcodușă. – Și -zară (Mold.), -zănă (Olt.), -zălă (Gorj), zărzălíe (Dolj, Meh. Serbia, după ngr. zarzalĭá. Cp. cu păpădie, străgălie). V. caisă. substantiv femininzarzără
zărzălie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zărzălie | zărzălia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | zărzălii | zărzăliei |
plural | — | — |