zăpor'î (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zăporắște, imperf. 3 sg. se zăporá, perf. s. 3 sg. se zăpor'î; conj. prez. 3 să se zăporáscă; ger. zăpor'ându-se verbzăporî
ZĂPORÎ́, zăporăsc, vb. IV. Refl. (Despre ape) A se revărsa în timpul dezghețului; a inunda prin dezgheț. – Din zăpor. verbzăporî
ZĂPORÎ́, pers. 3 zăporăște, vb. IV. Refl. (Pop.; despre ape) A se revărsa în timpul dezghețului; a inunda prin dezgheț. – Din zăpor. verbzăporî
zăporésc v. tr. (d. zăpor). Inund, acoper cu apă. V. năboĭesc. verbzăporesc
zăpori | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)zăpori | zăporire | zăporit | zăporind | singular | plural | ||
zăporind | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) | zăporește | (să)— | zăporea | zăpori | zăporise | ||
plural | I (noi) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | zăporesc | (să)zăporească | zăporeau | zăporiră | zăporiseră |