zămorâre definitie

zămorî (-rắsc, -ít), vb. – 1. A extenua, a slei de foame. – 2. (Refl.) A-și astîmpăra foamea. – Var. zămărî. Sl. zamoriti (Cihac, II, 227), rut. zamoryty. În Mold. verb tranzitivzămorî

zămor'î (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămor'î, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămor'ându-se verb tranzitivzămorî

ZĂMORÎ, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atâta cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Slav (v. sl. zamoriti, ucr. zarymoty sja „a muri de foame, a leșina”). verb tranzitivzămorî

zămorì v. Mold. a trăi de azi pe mâine, a se hrăni prost: se zămoria și ea sermana cum putea CR. [Vechiu-Mold. zămorì, a mortifica («cu posturi lungi și sece își zămoria corpul». Arhiva românească) = slav. ZAMORITI, a ucide]. verb tranzitivzămorì

ZĂMORÎ́, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astâmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mânca sau a bea numai atât cât să-și țină zilele. 2. Tranz. (înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Din sl. zamoriti, ucr. zamorytyc’a. verb tranzitivzămorî

zămorắsc, a -î́ v. tr. (vsl. za-moriti, rus. -itĭ, a face să slăbească de foame. V. omor). Mold. Vechĭ. Slăbesc, ĭaŭ puterea. Azĭ. Țin cu prea puțină mîncare (cît trebuĭe ca să nu moară): a zămorî vitele, a-țĭ zămorî trupu cu posturĭ. – Și zămărăsc. V. olejesc. verb tranzitivzămorăsc