zăbreá și (rar) -eálă f., pl. ele (vsl. zabralo, d. *zabradlo, fort, întăritură, apărătoare, d. braniti, a împedeca [!]. Întîĭ s´a zis zăbrele, de unde s´a format un sing. zăbrea. V. zabran, braniște, zăbleală). Munt. Gratie de fer [!]: ferestre cu zăbrele, a privi de la zăbrea (a privi de la gratiile ferestreĭ). Pl. Parmaclîc de fer. V. ostreț. substantiv femininzăbrea
zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă verb tranzitivzăbreli
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrele (pl. lui zăbrea). verb tranzitivzăbreli
ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea. verb tranzitivzăbreli
zăbreléz și -ésc v. tr. Pun zăbrele: a zăbrela o fereastră (-esc la Rebr. 140). – Și înz-. verb tranzitivzăbrelez
zăbreli | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)zăbreli | zăbrelire | zăbrelit | zăbrelind | singular | plural | ||
zăbrelind | zăbreliți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | zăbrelesc | (să)zăbrelesc | zăbreleam | zăbrelii | zăbrelisem | |
a II-a (tu) | zăbrelești | (să)zăbrelești | zăbreleai | zăbreliși | zăbreliseși | ||
a III-a (el, ea) | zăbrelește | (să)zăbreleai | zăbrelea | zăbreli | zăbrelise | ||
plural | I (noi) | zăbrelim | (să)zăbrelim | zăbreleam | zăbrelirăm | zăbreliserăm | |
a II-a (voi) | zăbreliți | (să)zăbreliți | zăbreleați | zăbrelirăți | zăbreliserăți | ||
a III-a (ei, ele) | zăbrelesc | (să)zăbrelească | zăbreleau | zăbreliră | zăbreliseră |