zvonit definitie

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă verb tranzitivzvoni

ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. (Despre vești, știri, vorbe) A se răspândi, a se comunica; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape) A susura, a murmura. – Din zvon. verb tranzitivzvoni

svonì v. a se răspândi svonul: se svonește că a plecat. verb tranzitivsvonì

ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon. verb tranzitivzvoni

zvonésc v. tr. (d. zvon; sîrb. zvoniti, a suna [v. tr.], rus. zvonitĭ, a suna, a divulga, a zvoni). Daŭ zvon, fac să pornească vestea´n lume. V. refl. Se zvonise că va fi războĭ. verb tranzitivzvonesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluizvonit

zvonit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zvonit zvonitul zvoni zvonita
plural zvoniți zvoniții zvonite zvonitele
genitiv-dativ singular zvonit zvonitului zvonite zvonitei
plural zvoniți zvoniților zvonite zvonitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z