zvecuire definitie

zvecuíre s. f., g.-d. art. zvecuírii; pl. zvecuíri substantiv femininzvecuire

ZVECUÍRE, zvecuiri, s. f. Acțiunea de a zvecui. substantiv femininzvecuire

ZVECUÍRE, zvecuiri, s. f. Acțiunea de a zvecui și rezultatul ei. – V. zvecui. substantiv femininzvecuire

zvecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvecuiásc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 să zvecuiáscă verb tranzitivzvecui

ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. verb tranzitivzvecui

ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec. verb tranzitivzvecui

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluizvecuire

zvecuire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zvecuire zvecuirea
plural zvecuiri zvecuirile
genitiv-dativ singular zvecuiri zvecuirii
plural zvecuiri zvecuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z