zvârcolitură definitie

zvârcolitúră (reg.) s. {., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri substantiv femininzvârcolitură

ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. Zvârcolire. – Din zvârcoli + suf. -(i)tură. substantiv femininzvârcolitură

zvîrcolitúră f., pl. ĭ. Zvîrcoleală. substantiv femininzvîrcolitură

ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. (Reg.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură. substantiv femininzvârcolitură

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluizvârcolitură

zvârcolitură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zvârcolitu zvârcolitura
plural zvârcolituri zvârcoliturile
genitiv-dativ singular zvârcolituri zvârcoliturii
plural zvârcolituri zvârcoliturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z