zvârcoli definitie

zvârcolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolésc, imperf. 3 sg. se zvârcoleá; conj. prez. 3 să se zvârcoleáscă verbzvârcoli

ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice. ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo (de neastâmpăr); a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa. – Comp. bg. vărgaljam. verbzvârcoli

svârcolì v. a se suci, a se sbate de durere: se svârcolește ca un șarpe. [Cf. slovean SVRĬETI, a suci, și ocol (cf. rotocol)]. verbsvârcolì

ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc; vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. – Cf. bg. vărgaljam. verbzvârcoli

zvîrcolésc și (nord) vîrc- (mă) v. refl. (d. vîrcol. Cp. și cu ung. vergödni, a. î.). Mă zbat, mă răsucesc de durere orĭ ca să scap de unde-s prins. În Trans. și zvîrg-, la Dos. vîrg-. verbzvîrcolesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluizvârcoli

zvârcoli   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)zvârcoli zvârcolire zvârcolit zvârcolind singular plural
zvârcolind zvârcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zvârcolesc (să)zvârcolesc zvârcoleam zvârcolii zvârcolisem
a II-a (tu) zvârcolești (să)zvârcolești zvârcoleai zvârcoliși zvârcoliseși
a III-a (el, ea) zvârcolește (să)zvârcoleai zvârcolea zvârcoli zvârcolise
plural I (noi) zvârcolim (să)zvârcolim zvârcoleam zvârcolirăm zvârcoliserăm
a II-a (voi) zvârcoliți (să)zvârcoliți zvârcoleați zvârcolirăți zvârcoliserăți
a III-a (ei, ele) zvârcolesc (să)zvârcolească zvârcoleau zvârcoli zvârcoliseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z