zvântura definitie

zvî́ntur (mă), a v. refl. (d. vîntur saŭ d. lat. *ex-ventŭlare). Mă vîntur pin [!] lume. verbzvîntur

zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură verbzvântura

svânturà v. V. vântura. [Lat. EX VENTULARE]. verbsvânturà

ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura. verbzvântura

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluizvântura

zvântura   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)zvântura zvânturare zvânturat zvânturând singular plural
zvânturând zvânturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zvântur (să)zvântur zvânturam zvânturai zvânturasem
a II-a (tu) zvânturi (să)zvânturi zvânturai zvânturași zvânturaseși
a III-a (el, ea) zvântură (să)zvânturai zvântura zvântură zvânturase
plural I (noi) zvânturăm (să)zvânturăm zvânturam zvânturarăm zvânturaserăm
a II-a (voi) zvânturați (să)zvânturați zvânturați zvânturarăți zvânturaserăți
a III-a (ei, ele) zvântură (să)zvânture zvânturau zvântura zvânturaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z