zvâcnire definitie

zvâcníre s. f., g.-d. art. zvâcnírii; pl. zvâcníri substantiv femininzvâcnire

ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. substantiv femininzvâcnire

ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. – V. zvâcni. substantiv femininzvâcnire

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă verbzvâcni

ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple, puls etc.) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A țâșni, a o zbughi pe neașteptate (de undeva). ♦ A sări brusc în picioare. – Din zvâc. verbzvâcni

svâcnì v. 1. a palpita: inima-i svâcnește tare EM.; 2. a se bate, vorbind de tâmplele capului, mușchii; 3. se zice de o pușcă al cării strat izbește umărul când se descarcă. [Cf. svâc !]. verbsvâcnì

ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni. verbzvâcni

zvîcnésc v. intr. (din *zvîcnesc, d. vsl. zvenknonti, a hui; sîrb. zveknuti, a răsuna). Bat tare, (vorbind de inimă și artere): îĭ zvîcneaŭ tîmplele de durere, de furie. O zbughesc (Rar). – Și zvî́cîĭ (Rar). V. palpit. verbzvîcnesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluizvâcnire

zvâcnire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zvâcnire zvâcnirea
plural zvâcniri zvâcnirile
genitiv-dativ singular zvâcniri zvâcnirii
plural zvâcniri zvâcnirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z