zvâc definitie

svîc interj. – Exprimă ideea de start sau de zvîcnet. – Var. zvîc și der. Creație expresivă, cf. sfîr, sgîț, smîc.Der. svîcni, vb. (a bate, a palpita; a vibra; a se lansa, a se avînta), cu suf. expresiv -ni, cf. smîcni (după Cihac, II, 383, din sl. zvĕknąti „a suna”); svîcneală (var. svîcnitură), s. f. (zvîcnet, lovitură); svocoti, vb. (a zvîcni, a palpita); svoacă, s. f. (Trans., vărguță, vergea); (s)vîrcoli (var. Trans., (s)virgoli), vb. refl. (a se agita, a se zbate, a se zbuciuma; a se întoarce de pe o parte pe alta, a se încolăci o reptilă), de la o var. *svîrc, care nu se mai folosește (cf. sgîț-sgîlț-, fîț-fîrț-, hîc-hîrc- etc.), cu suf. expresiv -li (după Cihac, II, 557, din sl. kolo „roată”; după Weigand, Jb, XIX, 142 și Candrea, din bg. vărkolest „rotund”, bg. vărgaljam „a înfășura” din mag. vergelni, după Drăganu, Dacor., VI, 303; după Tiktin, din sl. zvrĕti, svrkniti „a se zvîrcoli”; dar, pe lîngă dificultățile fonetice, ideea de „a se întoarce” sau de „rotunjime” este secundară în cuvîntul rom.); svîrcoleală (var. svîrcolitură), s. f. (agitație, frămîntare). substantiv neutrusvîc

zvâc interj., s. n. substantiv neutruzvâc

ZVÂC interj. Cuvânt care sugerează o mișcare bruscă, precipitată, o săritură; țâști. – Onomatopee. substantiv neutruzvâc

zvîc, interj. care arată zvîcnirea uneĭ mașinĭ, uneĭ vine congestionate (d. zvîcnesc [ca zvîr, zbîr d. zvîrl, zbor] saŭ d. vsl. zvenkŭ, zvonkŭ, zgomot; bg. zvuk, zîngănit [!]; sîrb. zvek, zvuk, zîngănit; rus. zvuk, bufnitură. V. sfîc). substantiv neutruzvîc

ZVÂC interj. (Și substantivat) Cuvânt care sugerează o mișcare bruscă, precipitată, o săritură; țâști. – Onomatopee. substantiv neutruzvâc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluizvâc

zvâc   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zvâc zvâcul
plural
genitiv-dativ singular zvâc zvâcului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z