zurbagiu definitie

zurbagíu (iam.) adj. m., s. m., i. zurbagíe; pl. m. și f.. zurbagíi adjectivzurbagiu

ZURBAGÍU, -ÍE, zurbagii, s. m. și f. (Adesea adjectival) Om căruia îi place să se certe; scandalagiu. ♦ (Înv.) Răsculat, răzvrătit, rebel. – Din zurba + suf. -giu. adjectivzurbagiu

zurbagíŭ m. (din maĭ vechĭu zorbagiŭ, rebel, d. zorba, zurba. V. zurba). Fam. Beligiŭ, volintir, scandalagiŭ. adjectivzurbagiŭ

zurbagiu m. 1. od. rebel; 2. (sens modern) gâlcevitor, cată-cearta: ori că-i un mare zurbagiu, ori că-i bețiu POP. [Formațiune analogică]. adjectivzurbagiu

ZURBAGÍU, -ÍE, zurbagii, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care caută ceartă, zâzanie; scandalagiu. ♦ (înv.) Răsculat, răzvrătit, rebel. – Zurbă + suf. -giu. adjectivzurbagiu