zorzon definitie

zorzón s. n., pl. zorzoáne substantiv neutruzorzon

zorzón și (maĭ rar) țorțón și țorțól n., pl. oane, oale (înrudit cu zurzur și țurțur. Cp. și cu țarțam și cu ung. zérzúr, tumult, furtună). Fam. Podoabă, ornament (maĭ ales de metal, dar și alt-fel): uniforma îĭ strălucea de zorzoane, o casă cu zorzoane. substantiv neutruzorzon

zúrzur m. (d. zuruĭ, adică „ornament, care zuruĭe”, apoĭ și alt-fel. Var. țurțur și zorzon. V. cĭucure). Buc. Pl. Zorzoane, canafurĭ, cĭucurĭ la harnașament. (Teod. P. P. 149). substantiv neutruzurzur

ZORZÓN, zorzoane s. n. (Mai ales la pl.) Podoabă lipsită de valoare și fără gust. – Et. nec. substantiv neutruzorzon