zorzoí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorzoiésc, imperf. 3 sg. zorzoiá; conj. prez. 3 să zorzoiáscă verb tranzitivzorzoi
zórnăĭ și zornăĭésc, a -í v. intr. (imit. înrudit cu ung. zördülni, zŏrrenni, zörögni, a zornăi, zúrni, zavarni, a turbura [!]. Cp. cu zuruĭ și zurgalăŭ). Sun (vorbind de lucrurĭ de metal saŭ de sticlă): zornăĭaŭ săbiile și pinteniĭ. V. tr. Soldațiĭ îșĭ zornăĭaŭ săbiile, pinteniĭ. – Și zắrnăĭ. Și zúrnuĭ (Ĭorga, Neam. Rom. Pop. 2, 163, și J. Bt. Dat. uĭt. 117). În Serbia zdórnoĭ (după zdrăngănesc). Și zorzo(n)esc (Rar). verb tranzitivzornăĭ
ZORZOÍ, zorzoiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A zornăi. – Zor2 + z[or2] + suf. -oi. verb tranzitivzorzoi
zorzo(n)ésc, V. zornăĭ. verb tranzitivzorzonesc
zorzoit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | zorzoit | zorzoitul | zorzoită | zorzoita |
plural | zorzoiți | zorzoiții | zorzoite | zorzoitele | |
genitiv-dativ | singular | zorzoit | zorzoitului | zorzoite | zorzoitei |
plural | zorzoiți | zorzoiților | zorzoite | zorzoitelor |