zornai definitie
- Vezi aici mai multe rimezornai
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuzo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuzor
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuai
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunai
zórna(ĭ)-zórna(ĭ) interj. care arată zornăitu. V. zumba. temporarzornaĭzornaĭ
zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zórnăi, 3 zórnăie, imperf. 3 sg. zornăiá; conj. prez. 3 să zórnăie verb tranzitivzornăi
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. (Despre obiecte de metal, de sticlă etc.) A produce un zgomot caracteristic prin lovire, ciocnire sau rostogolire. ◊ Tranz. Își zornăi pintenii într-un salut milităresc (VLAHUȚĂ). – Din zor1. verb tranzitivzornăi
zórnăĭ și zornăĭésc, a -í v. intr. (imit. înrudit cu ung. zördülni, zŏrrenni, zörögni, a zornăi, zúrni, zavarni, a turbura [!]. Cp. cu zuruĭ și zurgalăŭ). Sun (vorbind de lucrurĭ de metal saŭ de sticlă): zornăĭaŭ săbiile și pinteniĭ. V. tr. Soldațiĭ îșĭ zornăĭaŭ săbiile, pinteniĭ. – Și zắrnăĭ. Și zúrnuĭ (Ĭorga, Neam. Rom. Pop. 2, 163, și J. Bt. Dat. uĭt. 117). În Serbia zdórnoĭ (după zdrăngănesc). Și zorzo(n)esc (Rar). verb tranzitivzornăĭ
zornăì v. a scoate un sunet metalic, a suna cu sgomot: zornăe tambura. [Onomatopee]. verb tranzitivzornăì
ZORNĂÍ, zórnăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor2 + suf. -năi. verb tranzitivzornăi