zorire definitie

zorí² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă verb tranzitivzori

zorí³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă verb tranzitivzori

ZORͳ, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. A se ivi zorile. – Din zori¹. verb tranzitivzori

ZORͲ, zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, cu repeziciune; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pașii, a se grăbi să ajungă undeva. 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A constrânge, a sili, a îmboldi, a îndemna (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor². verb tranzitivzori

zorì v. 1. a da zor; 2. a se grăbi foarte, a se sili din răsputeri. verb tranzitivzorì

ZORͲ, zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor¹. verb tranzitivzori

ZORͳ, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹. verb tranzitivzori

1) zorésc v. tr. (d. zor). Grăbesc, fac să lucreze maĭ răpede [!]: maĭ încet, că nu te zorește nimenea ! Grăbesc, ĭuțesc: a zori lucru. V. refl. Nu te zori ! V. intr. Mă grăbesc. verb tranzitivzoresc

2) zorésc v. intr. (d. zorĭ). Trans. Rar. Zorește de ziŭă, se arată zorile. verb tranzitivzoresc