zorea definitie
- Vezi aici mai multe rimezorea
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuzo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuzor
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuea
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curea
zoreá s. f., g.-d. art. zorélei; pl. zoréle, art. zorélele substantiv femininzorea
ZOREÁ, zorele, s. f. Nume dat unor plante agățătoare ornamentale, cu flori roșii sau albastre, având corola în formă de pâlnie (Ipomaea). – Din zori1. substantiv femininzorea
zoreá f., pl. ele (cp. cu rus. zoră, leuștean, cu rut. zórĕa și zorĕá, stea, cu span. azorella, o plantă umbeliferă, și azarolla, ar. az-zorur, fructu unuĭ pom razaceŭ). Mold. Munt. Un fel de volbură cu florĭ marĭ viŭ colorate care se deschid spre seară și se închid cînd arde soarele (ipomoea purpúrea, cu varietatea convólvulus tricolor). – În Munt. și noreá. substantiv femininzorea
ZOREÁ, zorele, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor specii de plante agățătoare ornamentale, cu flori mov-roșcate sau albastre, având corola în formă de pâlnie; bună-dimineața, adormițele (Ipomoea purpurea); (și la sg.) plantă care face parte dintr-una din aceste specii. – Zori1 + suf. -ea. substantiv femininzorea
zorèle f. pl. plantă de ornament cu flori mari frumoase, albastre, albe și înăuntru galbene (Convolvulus tricolor). [Lit. (mândra) zorilor]. substantiv femininzorèle
zorí2 (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă verb tranzitivzori
zorí3 (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zoréște, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 să zoreáscă verb tranzitivzori
ZORÍ3, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. A se ivi zorile. – Din zori1. verb tranzitivzori
ZORÍ2, zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, cu repeziciune; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pașii, a se grăbi să ajungă undeva. 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A constrânge, a sili, a îmboldi, a îndemna (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor2. verb tranzitivzori
zorì v. 1. a da zor; 2. a se grăbi foarte, a se sili din răsputeri. verb tranzitivzorì
ZORÍ2, zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor1. verb tranzitivzori
ZORÍ3, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile1. – Din zori1. verb tranzitivzori
1) zorésc v. tr. (d. zor). Grăbesc, fac să lucreze maĭ răpede [!]: maĭ încet, că nu te zorește nimenea ! Grăbesc, ĭuțesc: a zori lucru. V. refl. Nu te zori ! V. intr. Mă grăbesc. verb tranzitivzoresc
2) zorésc v. intr. (d. zorĭ). Trans. Rar. Zorește de ziŭă, se arată zorile. verb tranzitivzoresc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluizorea
| zorea substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zorea | zoreaua |
| plural | zorele | zorelele | |
| genitiv-dativ | singular | zorele | zorelei |
| plural | zorele | zorelelor | |