ZOOLÍT s.m. Parte fosilă sau petrificată a unui animal. [< fr. zoolithe, cf. gr. zoon – animal, lithos – piatră]. substantiv masculinzoolit
ZOOLÍT s. m. parte fosilă sau petrificată dintr-un animal. (< fr. zoolithe) substantiv masculinzoolit
zoolít s. m., pl. zoolíți substantiv masculinzoolit
ZOOLÍT, zooliți, s. m. Parte fosilă sau petrificată dintr-un animal. – Fr. zoolit(h)e. substantiv masculinzoolit
*zoolít n., pl. e (vgr. zôon, animal și lithos, peatră [!]). Animal saŭ bucată de animal petrificat [!]. substantiv masculinzoolit
ZOOLÍT, zooliți, s. m. Animal sau parte a unui animal fosil pietrificat. – Din fr. zoolit(h)e. substantiv masculinzoolit
ZOOLÍT s.m. Parte fosilă sau petrificată a unui animal. [< fr. zoolithe, cf. gr. zoon – animal, lithos – piatră]. substantiv neutruzoolit
ZOOLÍT s. m. parte fosilă sau petrificată dintr-un animal. (< fr. zoolithe) substantiv neutruzoolit
zoolít s. m., pl. zoolíți substantiv neutruzoolit
ZOOLÍT, zooliți, s. m. Parte fosilă sau petrificată dintr-un animal. – Fr. zoolit(h)e. substantiv neutruzoolit
*zoolít n., pl. e (vgr. zôon, animal și lithos, peatră [!]). Animal saŭ bucată de animal petrificat [!]. substantiv neutruzoolit
ZOOLÍT, zooliți, s. m. Animal sau parte a unui animal fosil pietrificat. – Din fr. zoolit(h)e. substantiv neutruzoolit
zoolit substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zoolit | zoolitul |
plural | zooliți | zooliții | |
genitiv-dativ | singular | zoolit | zoolitului |
plural | zooliți | zooliților |
zoolit substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zoolit | zoolitul |
plural | zooliți | zooliții | |
genitiv-dativ | singular | zoolit | zoolitului |
plural | zooliți | zooliților |