zona definitie

ZÓNA s.f. (Med.) Sindrom caracterizat prin erupții de vezicule herpetice, localizate pe o singură parte a corpului și dispuse pe traiectul unui nerv. ◊ Zona zoster = boală infecțioasă caracterizată prin erupții pe traiectul nervilor senzoriali. [< fr. zona, cf. gr. zone – centură]. substantiv femininzona

ZÓNA s. f. ~ zoster = boală infecțioasă virotică, localizată în ganglionii spinali și caracterizată prin dureri și erupții eritemato-veziculare pe traiectul nervilor senzoriali. (< fr. zona) substantiv femininzona

ZÓNA (În expr.) Zona Zoster = boală infecțioasă caracterizată prin erupții pe traiectul nervilor senzoriali. – Fr. zona (< gr.). substantiv femininzona

zónă s. f., g.-d. art. zónei; pl. zóne substantiv femininzonă

ZÓNA s. f. art. (în sintagma) Zona Zoster = boală infecțioasă virotică localizată în ganglionii spinali și caracterizată prin dureri și prin erupții veziculare pe traiectul nervilor senzoriali. – Din fr. zona. substantiv femininzona

ZÓNĂ, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, limitate de poli, de cercurile polare și de tropice. Zonă temperată. Zonă ecuatorială. ♦ (Astron.) Fiecare dintre părțile cerului care corespund celor cinci diviziuni ale pământului. 2. Porțiune dintr-o întindere delimitată pe baza unor caracteristici distinctive sau a unor împrejurări speciale. 3. Parte din suprafața unei sfere, cuprinsă între două planuri paralele. 4. Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. – Fr. zone. substantiv femininzonă

ZÓNĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare și de tropice. ♦ Fiecare dintre părțile cerului care corespund zonelor terestre. 2. Porțiune delimitată dintr-un tot pe baza unor caracteristici distinctive sau a unei împrejurări speciale. ♦ (Silv.) Suprafață denumită convențional după o plantă-tip. ♦ Spațiu de operații militare; (av.) porțiune a spațiului aerian din jurul unui aerodrom, care se fixează piloților pentru lucru în aer. ♦ Întindere delimitată din punct de vedere administrativ și economic-financiar; sector. ♦ (Tehn.) Denumire a unor părți din furnal. ♦ Întindere, extensiune a ceva. 3. Porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două planuri paralele. 4. Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. [< fr. zone, it., lat. zona, gr. zone]. substantiv femininzonă

*zónă f., pl. e (lat. zona, d. vgr. zóne, cingătoare). Geom. Secțiune cuprinsă între doŭă paralele ale uneĭ sfere. Geogr. Regiune cuprinsă între polĭ, cercurĭ polare și tropice: zona tóridă (între cele tropice), cele doŭă zone temperate (între cercurile polare și tropice) și cele doŭă zone glaciale (între polĭ și cercurile polare). Astr. Regiune a ceruluĭ. Spațiŭ de teren lung și îngust. Porțiune de teritoriŭ supusă unuĭ regim special. substantiv femininzonă

zonă f. 1. fiecare din cele 5 diviziuni mari ale pământului, coprinse între poli, cercurile polare și tropice, adică: zona toridă, două zone temperate și două zone glaciale; 2. spațiu de teren lung și îngust; 3. Geom. porțiunea suprafeței sferice coprinsă între două cercuri paralele. substantiv femininzonă

ZÓNA s. f. art. (în sintagma) Zona Zoster = boală infecțioasă virotică localizată în ganglionii spinali și caracterizată prin dureri și prin erupții veziculare pe traiectul nervilor senzoriali. – Din fr. zona. substantiv femininzona

ZÓNĂ, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate în funcție de poli, de cercurile polare și de tropice și caracterizate printr-o climă specifică. Zonă temperată. Zonă ecuatorială. ♦ (Astron.) Fiecare dintre părțile cerului corespunzătoare celor cinci zone (1) ale Pământului. 2. Porțiune dintr-o întindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitată pe baza unor caracteristici distinctive, a unor împrejurări speciale, a unei destinații determinate etc. 3. (Geom.) Parte din suprafața unei sfere cuprinsă între două paralele. 4. (Fiz.) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. – Din fr. zone. substantiv femininzonă

!zóna zóster s. f. art., g.-d. art. zónei zóster substantiv femininzonazoster