zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă verb tranzitivzoli
ZOLÍ2, zolesc, vb. IV. 1. Tranz. A frământa (pâinea). 2. Refl. A se trudi, a se osteni. – Din zoală. verb tranzitivzoli
ZOLÍ1, zolesc, vb. IV. Tranz. A spăla rufele. – Comp. bg. zolja, ucr. zolyty. verb tranzitivzoli
zolì v. Mold. 1. a spăla rufele cu leșie și săpun; 2. fig. a mustra: l´a zolit bine. [Rus. ZOLITI, a fierbe în leșie]. verb tranzitivzolì
ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja. verb tranzitivzoli
1) zolésc v. tr. (rut. zoliti, bg. zolĭy, spăl cu leșie, d. germ. soole, apă sărată, slatină. V. zoală, zoaĭe). Mold. Spăl cu leșie rufele pentru ca, pe urmă, să le limpezesc. Munt. Mold. Spăl rufele prost. V. zorcăĭ. verb tranzitivzolesc
2) zolésc v. tr. (poate d. zolesc 1. V. zoală 2). Trans. Frămînt. V. refl. Mă frămînt, mă zbucĭum, mă sforțez: se zolea să-ĭ aducă mîncare. (Agrb. Înt. 132). verb tranzitivzolesc
zoli verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)zoli | zolire | zolit | zolind | singular | plural | ||
zolind | zoliți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | zolesc | (să)zolesc | zoleam | zolii | zolisem | |
a II-a (tu) | zolești | (să)zolești | zoleai | zoliși | zoliseși | ||
a III-a (el, ea) | zolește | (să)zoleai | zolea | zoli | zolise | ||
plural | I (noi) | zolim | (să)zolim | zoleam | zolirăm | zoliserăm | |
a II-a (voi) | zoliți | (să)zoliți | zoleați | zolirăți | zoliserăți | ||
a III-a (ei, ele) | zolesc | (să)zolească | zoleau | zoliră | zoliseră |