ZOÍL s.m. (Liv.) Critic invidios, nedrept, negativist. [Pron. zo-il. / < fr. zoïle, cf. Zoil – sofist grec celebru prin severitatea cu care a criticat poemele homerice]. substantiv masculinzoil
*zoíl m. (după numele criticuluĭ Zoil, [vgr. Zoïlos, lat. Zóilus], detractoru luĭ Omer [sec. IV în ainte [!] de Hristos]). Critic invidios. substantiv masculinzoil
Zoil m. 1. gramatic grec din sec. IV a. Cr., detractor injust al lui Homer; 2. fig. critic ignorant și gelos. temporarzoil
zoil substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zoil | zoilul |
plural | zoili | zoilii | |
genitiv-dativ | singular | zoil | zoilului |
plural | zoili | zoililor |