zoĭ, V. zoaĭe. substantiv femininzoĭ
ZOÁIE, zoi, s. f. Apă (cu săpun și leșie) rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor etc.; apă murdară. [Pl. și: zoaie] – Comp. bg., ucr. zola. substantiv femininzoaie
zoáĭe f., pl. zoĭ (d. zolesc). Mold. Munt. Apă murdară care se face după ce s´a spălat ceva: ce zoaĭe curge de pe masa asta ! Maĭ des la pl. Lăturĭ, apă murdară de la bucătărie. V. zoarcă și soĭ 2. substantiv femininzoaĭe
ZOÁIE, zoaie, s. f. (Pop.) Apă (cu săpun și cu leșie) rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor etc.; apă murdară, lături. [Pl. și: zoi] – Cf. bg., ucr. zola. substantiv femininzoaie
zoáie (pop.) s. f., art. zoáia, g.-d. art. zoáiei; pl. zoáie / zoi, art. zoáiele / zóile substantiv femininzoaie
zoì v. Mold. a spăla rău. V. zolì. verb tranzitivzoì
zoi substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)zoi | zoire | zoit | zoind | singular | plural | ||
zoind | zoiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | zoiesc | (să)zoiesc | zoiam | zoii | zoisem | |
a II-a (tu) | zoiești | (să)zoiești | zoiai | zoiși | zoiseși | ||
a III-a (el, ea) | zoiește | (să)zoiai | zoia | zoi | zoise | ||
plural | I (noi) | zoim | (să)zoim | zoiam | zoirăm | zoiserăm | |
a II-a (voi) | zoiți | (să)zoiți | zoiați | zoirăți | zoiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | zoiesc | (să)zoiască | zoiau | zoiră | zoiseră |