ZOGONÍ, zogonesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga, a izgoni. – Sb. zagoniti. verb tranzitivzogoni
zogonit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | zogonit | zogonitul | zogonită | zogonita |
plural | zogoniți | zogoniții | zogonite | zogonitele | |
genitiv-dativ | singular | zogonit | zogonitului | zogonite | zogonitei |
plural | zogoniți | zogoniților | zogonite | zogonitelor |