ZLAMÁC s. m. (Reg.) Amestec din frunze de porumb, strujeni și paie. ◊ Expr. A face (pe cineva) zlamac = a zdrobi (pe cineva). – Comp. pol. złamec. substantiv neutruzlamac
slamác și zlamác n., pl. e (bg. sîrb. slamak, păĭș, d. slama, păĭ). Est. Gunoĭ format din paĭe, cocenĭ, frunze, pene ș. a. (rev. I. Crg. 3,346). Fig. Iron. A face pe cineva slamac, a-l bate răŭ, a-l face ferfeniță (Arh. 1905, 6). substantiv neutruslamac
zlamac substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zlamac | zlamacul |
plural | zlamace | zlamacele | |
genitiv-dativ | singular | zlamac | zlamacului |
plural | zlamace | zlamacelor |