zisă definitie

zis¹ adj. m., pl. ziși; f. zísă, pl. zíse adjectiv zis

zis² s. n. adjectiv zis

zis adv. (reg.) adică. adjectiv zis

zis, -ă adj. Numit, supranumit: Ștefan cel Mare, zis și cel Sfînt. Menționat: procesu cu zisu vecin. adjectiv zis

zis a. 1. rostit: vorbe zise în vânt; 2. supranumit: Mircea cel Mare, zis și cel Bătrân. [V. zice]. adjectiv zis

ZIS¹ s. n. Faptul de a zice. – V. zice. adjectiv zis

ZIS, ZÍSĂ, ziși, zise, adj. Numit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis = pe nedrept numit astfel; fals; aparent. – V. zice. adjectiv zis

zic, zis, a zíce v. tr. (lat. dico, dicere, it. di[ce]re, fr. dire, sp. decir. – Ziseĭ; zi ! nu zice !). Exprim pin [!] ajutoru vorbeĭ saŭ pin scris, spun, vorbesc, grăĭesc, cuvîntez, rostesc: eŭ zic, cartea zice, Romaniĭ ziceaŭ (fals spuneaŭ !) Kikero nu Cicero. Ordonez, consiliez: le-am zis să plece. Cred, gîndesc: nu știŭ ce să zic. Cînt: zic un cîntec din gură, din fluĭer. Celebrez, oficiez: zic liturghia. Zi-ĭ „prost” și pace ! consideră-l prost, și gata (și dă-ĭ pace, și lasă-l în pace)! Ĭ-a zis „prost”, l-a calificat de prost. Bine zicĭ ! adevărat ! a-ĭ dreptate ! Inima-mĭ zice, inima-mĭ spune, îmĭ prevestește, presimt. – În Ps. S. și azĭ în Maram. a gice și (136, 11) a cice. adjectiv zic

ZIS², ZÍSĂ, ziși, zise, adj., s. f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis (sau -zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals. 2. S. f. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice. adjectiv zis

așá-zís (pretins) adj. m., pl. așá-zíși; f. așá-zísă, pl. așá-zíse adjectiv așazis

sus-zís adj. m., pl. sus-zíși; f. sus-zísă, pl. sus-zíse adjectiv sus-zis

propriu-zisă s. f. sg. soție, nevastă. adjectiv propriuzisă

própriu-zís [priu pron. priu] (pro-priu-) adj. m., pl. própriu-zíși; f. própriu-zísă, pl. própriu-zíse adjectiv propriu-zis