zimț (-ți), s. m. – 1. Dinte mare, colț, vîrf. – 2. Crenel. – 3. Crestătură pe marginea monedei. – 4. Monedă de aur, ducat, galben. – 5. Tindeche la războiul de țesut. – Var. zimte. Sl. ząbŭ „dinte”, prin intermediul unui dim. *ząbĭcĭ (Tiktin; Conev 66; Candrea), cf. bg. zăbec, sb. zubac. Der. din germ. Sims (Lacea, Dacor., III, 746; Scriban) pare mai puțin probabilă. – Der. zimța (var. zimț(u)i), vb. (a face zimți, a cresta, a stria). – Cf. zîmba, zăbală. substantiv masculinzimț
ZIMȚ, zimți, s. m. 1. Fiecare dintre crestăturile de pe muchia monedelor. ♦ Monedă de aur; galben. ♦ Fiecare dintre dinții unei rotițe (de ceasornic, de pinten etc.) sau ai unei pânze de ferăstrău, de seceră etc. 2. (Înv.) Crestătură în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. 3. (Reg., la pl.) Tindeche. – Comp. bg. zăbec, sb. zubac. substantiv masculinzimț
ZIMȚ, zimți, s. m. 1. Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede. ♦ (înv. și fam.; la pl.) Bani, monede; galbeni. ◊ Fiecare dintre dinții unei rotițe (dintr-un mecanism) sau ai secerii, ai pânzei de fierăstrău etc. 2. (înv.) Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. – Cf. bg. zăbec, sb. zubac. substantiv masculinzimț
zimți s. m. pl. 1. (înv.) monede. 2. (stud.) bani. substantiv masculinzimți
zimțĭ m. pl. (d. germ. sims, zimțĭ, nu d. rus. zubcý, zimțĭ, pl. luĭ zubéc, dințișor). Crestăturĭ pe marginea unuĭ lucru (la monete, la roatele mașinilor, la lama ferestrăuluĭ ș. a.). Pl. Banĭ cu zimțĭ. – Sing. zimte (Biblia 1688. Dac. 3, 747). În Mold. sing. un zimț. substantiv masculinzimțĭ
zimți m. pl. 1. marginea crestată a zidurilor; 2. dungă crestată la monede: galbeni cu zimți; 3. dinții sau colții ferestrăului; 4. Mold. crestături în pietrele morii; 5. Tr. tindeche; 6. fig. margine: (demonul) atinge ’ncet arama cu zimții aripei sale EM. [Origină necunoscută]. verb tranzitivzimți
zimți | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)zimți | zimțire | zimțit | zimțind | singular | plural | ||
zimțind | zimțiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | zimțesc | (să)zimțesc | zimțeam | zimții | zimțisem | |
a II-a (tu) | zimțești | (să)zimțești | zimțeai | zimțiși | zimțiseși | ||
a III-a (el, ea) | zimțește | (să)zimțeai | zimțea | zimți | zimțise | ||
plural | I (noi) | zimțim | (să)zimțim | zimțeam | zimțirăm | zimțiserăm | |
a II-a (voi) | zimțiți | (să)zimțiți | zimțeați | zimțirăți | zimțiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | zimțesc | (să)zimțească | zimțeau | zimțiră | zimțiseră |