zimți definitie

credit rapid online ifn

zimț (-ți), s. m.1. Dinte mare, colț, vîrf. – 2. Crenel. – 3. Crestătură pe marginea monedei. – 4. Monedă de aur, ducat, galben. – 5. Tindeche la războiul de țesut. – Var. zimte. Sl. ząbŭ „dinte”, prin intermediul unui dim. *ząbĭcĭ (Tiktin; Conev 66; Candrea), cf. bg. zăbec, sb. zubac. Der. din germ. Sims (Lacea, Dacor., III, 746; Scriban) pare mai puțin probabilă. – Der. zimța (var. zimț(u)i), vb. (a face zimți, a cresta, a stria). – Cf. zîmba, zăbală. substantiv masculinzimț

zimț s. m., pl. zímți substantiv masculinzimț

credit rapid online ifn

ZIMȚ, zimți, s. m. 1. Fiecare dintre crestăturile de pe muchia monedelor. ♦ Monedă de aur; galben. ♦ Fiecare dintre dinții unei rotițe (de ceasornic, de pinten etc.) sau ai unei pânze de ferăstrău, de seceră etc. 2. (Înv.) Crestătură în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. 3. (Reg., la pl.) Tindeche. – Comp. bg. zăbec, sb. zubac. substantiv masculinzimț

ZIMȚ, zimți, s. m. 1. Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede. ♦ (înv. și fam.; la pl.) Bani, monede; galbeni. ◊ Fiecare dintre dinții unei rotițe (dintr-un mecanism) sau ai secerii, ai pânzei de fierăstrău etc. 2. (înv.) Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. – Cf. bg. zăbec, sb. zubac. substantiv masculinzimț

zimți s. m. pl. 1. (înv.) monede. 2. (stud.) bani. substantiv masculinzimți

zimțĭ m. pl. (d. germ. sims, zimțĭ, nu d. rus. zubcý, zimțĭ, pl. luĭ zubéc, dințișor). Crestăturĭ pe marginea unuĭ lucru (la monete, la roatele mașinilor, la lama ferestrăuluĭ ș. a.). Pl. Banĭ cu zimțĭ. – Sing. zimte (Biblia 1688. Dac. 3, 747). În Mold. sing. un zimț. substantiv masculinzimțĭ

zimți m. pl. 1. marginea crestată a zidurilor; 2. dungă crestată la monede: galbeni cu zimți; 3. dinții sau colții ferestrăului; 4. Mold. crestături în pietrele morii; 5. Tr. tindeche; 6. fig. margine: (demonul) atinge ’ncet arama cu zimții aripei sale EM. [Origină necunoscută]. verb tranzitivzimți

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluizimți

zimți   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)zimți zimțire zimțit zimțind singular plural
zimțind zimțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zimțesc (să)zimțesc zimțeam zimții zimțisem
a II-a (tu) zimțești (să)zimțești zimțeai zimțiși zimțiseși
a III-a (el, ea) zimțește (să)zimțeai zimțea zimți zimțise
plural I (noi) zimțim (să)zimțim zimțeam zimțirăm zimțiserăm
a II-a (voi) zimțiți (să)zimțiți zimțeați zimțirăți zimțiserăți
a III-a (ei, ele) zimțesc (să)zimțească zimțeau zimți zimțiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z