zigzag definitie

ZIGZÁG s.n. Șir de linii care formează alternativ între ele unghiuri ieșinde ori intrânde; linie frântă. ◊ În zigzag = în linie frântă. [< fr. zigzag]. substantiv neutru zigzag

ZIGZÁG s. n. linie frântă. ♦ în ~ = zigzagat. (< fr. zigzag) substantiv neutru zigzag

zigzág s. n. pl. zigzáguri substantiv neutru zigzag

ZIGZÁG, zigzaguri, s. n. Linie frântă. ◊ Loc. adj. și adv. În zigzag (sau în zigzaguri) = în linie frântă, zigzagat. [Var.: zigzác s. n.] – Fr. zigzag (germ. zickzack). substantiv neutru zigzag

*zigzág n., pl. urĭ (fr. zigzag, d. germ. zick-zack). Linie frîntă: fulgeru face zigzagurĭ. În zigzag, făcînd zigzagurĭ: un bețiv care merge în zigzag. substantiv neutru zigzag

zigzag n. 1. șir de linii formând între ele unghiuri alternativ ieșite și intrate; 2. fig. schimbări dese și alternative de purtare. substantiv neutru zigzag

ZIGZÁG, zigzaguri, s. n. Linie frântă care pare formată din mai multe litere Z puse cap la cap. ◊ Loc. adv. În zigzag = în formă de linie frântă, șerpuit. [Var.: zigzác s. n.] – Din fr. zigzag, germ. Zickzack. substantiv neutru zigzag