zigómă s. f., g.-d. art. zigómei; pl. zigóme substantiv feminin zigomă
ZIGÓMĂ s. f. Prelungire a osului temporal care leagă acest os cu osul molar. – Fr. zygoma (< gr.). substantiv feminin zigomă
*zigómă f., pl. e (vgr. zýgoma). Anat. Un os dintre umeriĭ fețeĭ și ureche. substantiv feminin zigomă
ZIGÓMĂ, zigome, s. f. Prelungire a osului temporal, care leagă acest os cu osul molar; os zigomatic. – Din fr. zygoma. substantiv feminin zigomă
| zigomă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zigomă | zigoma |
| plural | zigome | zigomele | |
| genitiv-dativ | singular | zigome | zigomei |
| plural | zigome | zigomelor | |