ZIGÓMĂ s. f. Prelungire a osului temporal care leagă acest os cu osul molar. – Fr. zygoma (< gr.). substantiv femininzigomă
*zigómă f., pl. e (vgr. zýgoma). Anat. Un os dintre umeriĭ fețeĭ și ureche. substantiv femininzigomă
ZIGÓMĂ, zigome, s. f. Prelungire a osului temporal, care leagă acest os cu osul molar; os zigomatic. – Din fr. zygoma. substantiv femininzigomă
zigomă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zigomă | zigoma |
plural | zigome | zigomele | |
genitiv-dativ | singular | zigome | zigomei |
plural | zigome | zigomelor |