www.ReduPedia.ro
Definitie zid - ce inseamna zid - Dex Online

zid definitie

zid (-duri), s. n.1. Element de construcție vertical, fortificație, îngrăditură. – 2. Perete. – Megl. zid. Sl. zidŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 472; Conev 79), cf. bg., sb., cr., slov. zid.Der. zidar, s. m. (muncitor care execută zidărie), din sl. zidarĭ, cf. sb., slov. zidar; zidărie, s. f. (meseria zidarului; construcție de zid); zidărit, s. n. (zidărie); zidi, vb. (a ridica un zid; a construi, a lucra, a edifica, a fabrica, a înălța; a făuri, a crea); din sl. zidati; ziditor, s. m. (întemeietor, constructor); ziditură, s. f. (clădire; creație). substantiv neutru zid

zid s. rt, pl. zíduri substantiv neutru zid

ZID, ziduri, s. n. Element de construcție executat din cărămizi, din blocuri de piatră, așezate ordonat unele peste altele (și legate printr-un liant) sau din beton, destinat să limiteze, să separe sau să izoleze un spațiu ori să susțină alte elemente de construcție, alcătuind un perete, o îngrădire, o fortificație etc. ◊ Loc. adv. Între ziduri = în interiorul unei clădiri. ◊ Expr. A face zid împrejurul cuiva = a înconjura pe cineva din toate părțile, pentru a-l apăra; fig. a se solidariza cu cineva, a se uni în jurul cuiva. – Slav (v. sl. zidŭ). substantiv neutru zid

zid n., pl. urĭ (vsl. zidŭ). Lucrare făcută din cărămizĭ orĭ petre [!] lipite cu var saŭ cu ciment p. a forma un părete, un gard ș. a. Fig. Om saŭ ceată care opune o mare forță fizică saŭ morală: soldațiĭ formară zid în prejuru [!] șefuluĭ lor. Zidurile cetățiĭ, fortificațiunile îngrăditoare ale cetățiĭ. substantiv neutru zid

zid n. 1. lucrare de zidărie alcătuind o casă sau servind de îngrădire: zidul curții; 2. fortificațiunea unui oraș: zidurile cetății; 3. de-a zidul, joc de copii cari formează un lanț: cei dela margine pornesc și trec sub brațele fiecărui jucător. [Slav. ZIDŬ]. substantiv neutru zid

ZID, ziduri, s. n. Element de construcție vertical, cu grosime (relativ) mică în raport cu celelalte dimensiuni, executat din cărămizi, din blocuri de piatră etc., așezate ordonat unele peste altele (și unite printr-un liant), sau din beton, destinat să limiteze, să separe sau să izoleze un spațiu ori să susțină alte elemente de construcție, alcătuind un perete, o îngrădire, o fortificație etc. ◊ Loc. adv. Între (cele patru) ziduri = în interiorul unei clădiri. ◊ Expr. A face zid împrejurul cuiva = a înconjura pe cineva din toate părțile pentru a-l apăra; a se solidariza cu cineva, a se uni în jurul cuiva în susținerea unei cauze. ◊ Zid sonic = barieră imaginară referitoare la depășirea vitezei sunetului. – Din sl. zidŭ. substantiv neutru zid

!verdeáța-zídurilor (plantă) s. f. art., g.-d. art. verdeții-zídurilor substantiv neutru verdeața

pus la zid expr. 1. condamnat la moarte prin împușcare. 2. care este ținta criticilor formulate de un grup de persoane. substantiv neutru puslazid

!mólia-zídurilor (crustaceu) (-li-a-) s. f. art., g.-d. art. móliei-zídurilor (-li-ei-) substantiv neutru molia-zidurilor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului zid

zid   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zid zidul
plural ziduri zidurile
genitiv-dativ singular zid zidului
plural ziduri zidurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z