ziafét (-turi), s. n. – Chef, ospăț, chiohan. – Var. zai(a)fet. Mr. ziafete, megl. ziafet. Tc. (arab.) ziyafet (Roesler 592; Șeineanu, II, 389), cf. ngr. ζιαφέτι, alb., bg., sb. ziafet. substantiv neutru ziafet
ZIAFÉT s. n. v. zaiafet. substantiv neutru ziafet
ziafét n., pl. urĭ și e (exact ziĭafet, d. turc. ar. ziĭafet, ospitalitate). Fam. Chef, ospăț cu mare veselie. – Și zaĭafet. Vechĭ și zaĭ-, zee-, zăe- și zăfet. substantiv neutru ziafet
ziafet n. petrecere cu ospețe: după nuntă alte ziafeturi POP. [Turc. ZYIAFET, ospăț]. substantiv neutru ziafet
ZIAFÉT s. n. v. zaiafet. substantiv neutru ziafet
| ziafet substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ziafet | ziafetul |
| plural | ziafeturi | ziafeturile | |
| genitiv-dativ | singular | ziafet | ziafetului |
| plural | ziafeturi | ziafeturilor | |