zgâriere definitie

credit rapid online ifn

zgâriére (-ri-e-) s. f. g.-d. art. zgâriérii; pl. zgâriéri substantiv femininzgâriere

ZGÂRIÉRE, zgârieri, s. f. Acțiunea de a (se) zgâria. substantiv femininzgâriere

credit rapid online ifn

ZGÂRIÉRE, zgârieri, s. f. Acțiunea de a (se) zgâria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] - V. zgâria. substantiv femininzgâriere

ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. Mâța blândă zgârie rău, se spune despre oamenii fățarnici. ♦ A produce pe un obiect o rozătură, o julitură. ◊ Expr. A zgâria pământul = a ara superficial, la suprafață. A zgâria hârtia = a scrie (prost). 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul; a ustura. – Lat. *scaberare (< scaber). verb tranzitivzgâria

zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind) verb tranzitivzgâria

sgîriá (-íi, -át), vb. – A rîcîi cu unghiile sau cu ghearele. – Var. zgîria. Megl. zgair, zgăirari. Lat. excoriāri „a strivi”, de la corium (Niermeyer 389), cf. it. scuoiato, prov. escoriatz (Rom., II, 341). Celelalte explicații par insuficiente: de la *sdîriasl. sudrati „a rupe” (Cihac, II, 101; Bogrea, Dacor., IV, 845, unde se citează formele din sec. XVII, dăria, sderia, din sl., dar probabil diferite de vb. sgîria); din lat. *excariāre, de la caries (Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 687; Pușcariu 1938; cf. împotrivă Philippide, II, 658); în relația cu *excarmĭnāre (Tiktin); de la un lat. *scabĭlāre, în loc de scabēre (Pascu, Arch. Rom., VI, 267); din v. germ. skeren, cf. calabr. sgarrare, milan. szagá (Pușcariu, Dacor., I, 604); din lat. scarificare (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 7662); din lat. *scaberārescaber (Candrea). Der. sgîrie-brînză, s. m. (avar, zgîrcit); sgîriac (var. sgîrieci), s. n. (compas de tîmplar); sgîrie-nori, s. m. (bloc înalt), traducere din fr. gratte-ciel; sgîrîietură, s. f. (tăietură superficială); sgîrios, adj. (care zgîrie). verb tranzitivsgîria

zgî́riĭ și (nord) zgắriĭ, a -iá v. tr. (la Dos. zgărîĭ, zdărîĭ, zdăriĭ, zderiĭ, la Moxa dăriĭ, în Maram. dîrăĭ, d. vsl. dŭrati, drati, sŭ-drati, a. î. V. dîră, dîrăsc, dîrstă, zădărăsc, zdreanță). Julesc cu ghearele saŭ cu ghimpiĭ: pisica m´a zgîriat, m´am zgîriat pin [!] mărăcinĭ. A zgîria hîrtia, a scrie fără talent. V. jărcănesc. verb tranzitivzgîriĭ

sgârià v. 1. a face o tăietură ușoară pe piele cu ceva ascuțit în vârf (unghie, ghiară, ac): pisica m´a sgâriat; 2. a roade d´asupra: gulerul îl sgârie; 3. a scrie rău: a sgâria hârtia. [Vechiu-rom. dărià, a sgâria («și își dăriea fața». MOXA) = slav. DŬRATI, SŬDRATI]. verb tranzitivsgârià

ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber). verb tranzitivzgâria

zgî́rie-brînză s. Fam. Iron. Om zgîrcit. verb tranzitivzgîriebrînză

sgârie-brânză m. 1. Mold. negustoraș pârlit: un puiu de sgârie-brânză CR.; 2. om sgârcit. verb tranzitivsgâriebrânză

a se zgâria pe ochi expr. a se necăji, a se supăra; a-i părea rău (de cineva / de ceva). verb tranzitivasezgâriapeochi

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluizgâriere

zgâriere   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zgâriere zgârierea
plural zgârieri zgârierile
genitiv-dativ singular zgârieri zgârierii
plural zgârieri zgârierilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z