zgripțor definitie

grípsor și grípțor, gripsur și gripțur și (maĭ des) zgri- m. (ngr. și vgr. grýps, grypós, pajură; it. grifo, fr. griffon. V. gripă 1, grăbesc și ipogrif). Pajură. Emblemă în formă de pajură (maĭ ales cu doŭă capete). Harpie din poveștĭ. O monetă [!] austriacă de argint care avea pe ĭa [!] o pajură și care, la 1822, valora 8 leĭ (Ĭorga, Negoț. 225). Pĭesă de 5 francĭ de argint (Olt.). Fig. Om răŭ și rapace. V. direclie, patacă, scud. substantiv masculingripsor

zgrípțor (pop.) s. m., pl. zgrípțori substantiv masculinzgripțor

ZGRÍPȚOR, zgripțori, s. m. 1. Specie de acvilă mare (Aquila heliaca). ♦ (Înv.) Stemă care reprezintă un vultur cu două capete. ♦ (Înv.) Veche monedă austriacă de argint (care a circulat în trecut și în țara noastră), având imprimată pe o parte stema cu acvila bicefală. 2. (În basme) Pasăre foarte mare, cu două capete. 3. Fig. Epitet dat unui om rău, avar, hrăpăreț. [Var.: zgrípsor s. m.] – Comp. ngr. gryps. substantiv masculinzgripțor

zgrípsor și -psur, zgrípțor și -pțur, V. gripsor. substantiv masculinzgripsor

sgripțor (sgripsor) m. 1. pajeră: să mănânce niște pui de sgripsor ISP.; 2. om rău și hrăpitor; 3. (poetic) vultur: sgripțorii din Vrancea AL.; 4. od. monedă de argint în valoare de 12 lei vechi și 20 parale (FIL.) [Tras din Mold. și Buc. a sgrepța, a sgripțăna, a sgrepțora, a se ținea cu unghiile, a se cățăra ca o pisică, a sgăria; pasărea răpitoare e astfel numită după ghiarele sale (v. pajură)]. substantiv masculinsgripțor

ZGRÍPȚOR, zgripțori, s. m. 1. Specie de acvilă mare (Aquila heliaca). ♦ (înv.) Stemă care reprezintă un vultur cu două capete. 2. Veche monedă austriacă de argint (care a circulat și în Țările Române în sec. XVII-XVIII), având imprimată pe o parte stema cu acvila bicefală. 3. Animal fantastic, uriaș, înaripat, cu gheare de pasăre. ♦ Motiv ornamental, reprezentând acest animal, folosit în ceramica medievală românească. 4. Fig. Om rău, avar, hrăpăreț; zgripțuroi. [Var.: zgrípsor s. m.] – Cf. ngr. ghríps. substantiv masculinzgripțor