zgribuli definitie

sgribulí (-lésc, -ít), vb. refl. – A se strînge, a se ghemui, a se încovriga de frig sau de teamă. – Var. zgribuli, scriburi, screbuli, screburi. – Mr. gribuire „a se încovoia”. Creație expresivă (Meyer-Lübke, Zrph., 1923, 228). S-a mai explicat prin sb. škrebatati „a plesni” (Cihac, II, 343), prin slov. zgrbiti „a se încreți” (Tiktin), prin slov. zgrbljen „încrețit”, rut. dryguliti „a tremura” (Densusianu, GS, I, 164), prin bg. skribicam (Conev 95), prin mag. görbűlni (Giuglea, Dacor., III, 625), germ. med. griuwel „frică” (Giuglea, Dacor., III, 380). – Der. sgribulici, s. m. (varietate de țînțar, Chironomus leucopogon), numit așa pentru că tremură pe picioare; sgriboi, s. m. (pește, Acerina cernua), datorită mobilității aripioarei sale dorsale; sguli, vb. refl. (Trans., Mold., a se strînge, a se pipernici), a cărui der. nu pare clară. verb sgribuli

zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgribuléște, imperf. 3 sg. se zgribuleá; conj. prez. 3 să se zgribuleáscă verb zgribuli

sgribulì v. a avea fiori de friguri: îmbla sgribulind pela poartă CR. [Origină necunoscută]. verb sgribulì

ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. verb zgribuli

ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Intranz. și refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig (rar de frică). [Var.: zgriburí vb. IV] verb zgribuli

zgrebulésc (mă) v. refl. (cp. cu nsl. zgrbiti, a se încreți, a se gîrbovi, zgrbljen, gîrbovit; litv. drebulys, fiorĭ, tremur; ung. görbülni, a se gîrbovi). Fam. Mă strîng de frig: un proletar trecea zgrebulit [!]. V. intr. A zgribuli de frig, a tremura de frig. – În nord zgribul-, zgrebur- și zgribur-. verb zgrebulesc